Just another weblog :)

Archive for Ianuarie, 2010

La săniuş…pe varful dealului….. :)

Ninsoarea din ultimele zile m-a făcut să mă simt din nou copil. Am simţit cum e să te bucuri de fulgii de nea fără grija frigului, cum e să alergi printre troiene de zăpadă şi cum e să simţi iarna în mijlocul copiilor. A nins fără oprire două zile şi două nopţi, vedeam cum stratul de zăpadă creşte de la un moment la altul şi mi se umplea sufletul de bucurie. Vremea asta mi-a amintit de iernile grele dar frumoase din Suceava, acolo unde iarna… e iarnă în adevăratul sens al cuvantului, unde frigul este la el acasă 🙂, acolo unde simţi într-adevăr anotimpul  acesta ingheţat.


Bucuria mea a fost şi mai mare atunci cand o mana de elevi m-au rugat să merg cu ei la sanius pe dealul din fata scolii. Nu am ezitat nici o secunda aşa că a doua zi , după ore ne-am pornit  cu toţii la sănius. Pot sa zic ca a fost o zi perfectă de iarnă, dimineaţa s-a ivit aducand cu ea un ger cumplit , totul în jur era îngheţat, nimic parca nu se mişca, o liniste albă se aşternea încet, încet peste sat. Totul s-a schimbat insă odata cu apariţia razelor soarelui, cerul s-a înseninat dezvelind un albastru imaculat , zăpada din jur a început să stălucească iar copiii gălăgiosi să alerge bucuroşi. Asadar împreună… baieţi şi fete, înarmaţi cu săniuţe şi pungi :), 🙂,razand şi chicotind au pornit plini de energie şi veselie spre dealul ce se aşternea în faţa noastră plin de zăpadă. Unul cate unul au început să urce  uliţa mică ce ducea spre varful dealului, iar în urma lor rămanea o stare de bucurie ce  molipsea pe toată lumea. Distracţia a început odata cu atingerea omătului ce depăşea o jumatate de metru, s-au aruncat pe rand în mijlocul zăpezii, zburau bulgării mari de nu mai ştiai cum să te fereşti 🙂 iar rasetele copiilor se auzeau în tot satul. Nu pot descrie în cuvinte bucuria ce o puteai vedea în ochişorii lor inocenţi, energia ce o degajau şi frumuseţea peisajului… trebuie să simţi toate astea ca să le poti întelege aşa cum ar trebui.  Săniuţele zburau într-o veselie generală iar atmosfera aceea de basm ce se forma sub ochii mei mi-a înveselit ziua. Plini de zăpadă, uzi, cu mainile îngheţate dar îmbujoraţi şi zambind săreau unul după altul, săniuţă după saniuţă de pe un deal pe altul.


Pentru cateva ore m-am lăsat cuprinsă de energia locului şi am simţit alături de ei bucuria unei zile la saniuş… pe varful dealului din faţa şcolii, înconjurată de un peisaj mirific.


s-a aşternut o linişte albă peste sat….

zi de iarna in mijlocul copiilor……

A nins azi….a nins atat de mult incat a acoperit totul cu un alb perfect. Inca nu se lumina de ziua si am iesit afara pentru a incepe o noua saptamana de munca fara prea mult kef, insa de cum am pasit pragul blocului  ceva mi-a adus zambetul pe buze. Acel ceva era atmosfera de plina iarna ce se asternea in fata mea…ningea atat de tare si atat de frumos incat sub lumina aceea slaba iti parea ca ai pasit intr-o alta lume. Mergand spre scoala unde predau frumosul sub atingeri de culoare….zambetul meu crestea si parca mi se lumina sufletul de bucurie…..cu cat urcam, peisajul parca vroia sa-mi spuna si sa-mi arate cat de frumoasa e natura ce ne inconjoara……Mergeam prin mijlocul unui satuc linistit, care incet incet se trezea si descoperea patura groasa de zapada alba asternuta peste noapte, din cand in cand cate o fereastra se lumina si aparea cate un copil rosu in obraji si zgribulind de frig dar cu o bucurie inimaginabila in ochi la vederea omatului. De cum am ajuns in micuta scoala am simtit mirosul acela de lemn de brad ce ardea in soba , trosnind si parca amintindu-ti de frumoasetea vietii la tara. Ningea afara atat de frumos, cu fulgi mari si pufosi de-ti venea sa-i mananci:d, iar caderea lor parca imi aducea linistea sufleteasca pe care o caut de atata timp. Ma uitam pe geam, printre florile de gheata ce au rasarit in clasa mea, la peisajul ce ne inconjoara, la satucul acela mic ce se asternea la poalele dealului, la toate acele casute acoperite de zapada…iar de pe fiecare horn iesea un fum subtire si tremurat de frig, ma uitam la toti acei copii ce urcau agale spre scoala bucurosi si rosii in obraji, iar veselia de pe chipul bunicilor ce-i aduceau  pe saniute cate doi, trei m-a emotionat extraordinar de tare. Am luat catalogul sub brat, creioanele si stiloul si am intrat in clasa unde trebuia sa ma astepte copilasii pregaiti de ora de desen…insa nu am gasit niciunul…toate bancutele erau pregatite cu blocurile de desen, pensoanele erau puse in apa, culorile deschise, totul pregatit… numai copii nu erau:D 🙂 :). Imediat mi-am dat seama ce se intampla dupa galagia ce se auzea afara, in fata geamului, unde am stat si am privit bucurie in stare pura ce rasarea din rasul copiilor ce se jucau cu fulgii aceeia mari…atat de inocenti alergau sa prinda si sa guste zapada ce cadea linistita, alergau dupa saniutele parcate in fata scolii 😀  iar pe fata lor imbujorata puteai sa vezi cata bucurie au acesti copii in ei, cata caldura si puritate iti ofera rasul lor si cat de mult se pot bucura ei de omatul cazut peste noapte. Toate acestea si caldura ce venea de la soba incinsa, lemnele ce trosneau usor, frigul de afara, zapada,  ninsoarea, linistea si toti acesti copii mi-a facut ziua plina de bucurie, m-au facut sa uit agitatia orasului si mi-au linistit sufletul aducandu-mi un zambet poate demult uitat.

pisiiii….:)

„atentie!!! un catelus 🙂 🙂

Colţul meu….. de linişte…

  • “Sa nu lasi sa treaca peste tine ceea ce vezi, ci sa vezi singur, sa cauti, sa simti, sa recunosti si sa traiesti…ceea ce vezi!”( Josef Albers)

  • Mi-e dor…..

stau cu laptopul in brate pe canapea, incerc sa scriu……ridic ochii si prin geamul din fata mea ziua isi da intalnire cu noaptea, e un moment unic din zi cand totul incepe sa paleasca in jurul tau, cand se formeaza umbrele, cand ziua vrea sa lase loc inserarii. Imi place foarte mult acest moment asa ca admirand linistea ce se lasa incet afara ascult o melodie lenta, ce iti da sentimentul acela plin de dragoste si ma gandesc la tine. Oricine ai fi tu….

Mi-e dor de tine, mi-e dor sa iubesc, mi-e dor sa simt cum mi se umple sufletul de dragoste, mi-e dor sa rad si sa fiu fericita, mi-e dor sa fiu libera, mi-e dor sa simt acea libertate pe care o traiesti atunci cand vezi rasaritul intr-o zi de vara pe un varf de deal stand in roua diminetii cu picioarele goale. Senzatia aceea nu o poti uita niciodata mai ales ca se impleteste cu bucuria ce iti inunda sufletul la vederea soarelui, cu aerul acela curat si rece pe care il respiri in momentele acelea, cu senzatia aceea nemaipomenita in care simti sub talpile tale goale iarba verde si plina de picuri de roua, te lasi parca invaluita de linistea primei raze de soare ce apare inconjurata de mii de culori si te incalzeste usor …. ti se pare ca ceea ce traiesti e un vis.

Stand in varful dealului, in iarba uda poti vedea cum totul se trezeste , incepi sa auzi cum gandaceii se plimba prin iarba…iar undeva in departare un cocos incepe sa dea buna dimineata….totul parca se trezeste si incepe o noua zi iar de acest lucru iti poti da seama cel mai bine atunci cand vezi  batranelul cu fata plina de riduri incercat de greutatile vietii dar cu o licarire speciala  in ochi  unde se poate observa linistea, simplitatea, bunatatea si bucuria inceperii unei  zi frumoase in care poate sa munceasca pamantul. De toate astea mi-e dor si inca de multe altele.